Zgomotul de vânt se previne cel mai bine în momentul înregistrării: acoperi microfonul cu o protecție, îl ferești de curent și îl apropii de sursa sunetului. Dacă vântul a intrat deja în înregistrare, poți reduce din el cu un filtru de frecvențe joase și cu reducerea zgomotului, dar nu îl poți șterge complet. Pașii de mai jos acoperă ambele situații, în ordinea în care ajută.
Pasul 1: înțelege de ce vântul sună atât de rău
Vântul nu se aude în microfon ca un sunet, ci ca o serie de lovituri de aer pe membrană. Aceste lovituri produc zgomote joase, bubuitoare, care acoperă vocea. Microfonul reacționează la presiunea aerului, nu doar la sunete, deci chiar și o adiere ușoară poate crea probleme, mai ales la microfoanele sensibile, cum sunt cele din telefon și din aparatele foto.
Problema crește când microfonul este expus direct. De aceea, protecția fizică este mai eficientă decât orice corecție ulterioară. Un sunet bun la sursă te scutește de ore de prelucrare.
Pasul 2: folosește o protecție adecvată
Cea mai simplă soluție este un burete mic, care se montează pe microfon și reduce vântul slab. Pentru vânt mai puternic, ai nevoie de o protecție cu blană sintetică, numită în mod obișnuit „bonetă” sau „bondiță”, care dispersează curentul de aer înainte să ajungă la membrană. Cu cât stratul de blană e mai bun, cu atât protecția e mai eficientă. Multe microfoane externe au astfel de accesorii în pachet sau disponibile separat.
Pe telefoane, microfoanele sunt mici și greu de protejat. Poți încerca să acoperi deschiderea cu un material fin, dar fără să o blochezi, sau să ții telefonul astfel încât microfonul să fie orientat în sens opus vântului. Un microfon extern, cu protecția lui, dă rezultate mult mai bune.
Pasul 3: alege poziția microfonului
Orientarea contează. Așază microfonul cu spatele spre vânt, folosind corpul vorbitorului sau un obiect ca paravan. Un microfon prins de haine, la nivelul pieptului, poate fi ascuns sub un strat de îmbrăcăminte sau sub guler, cu mare grijă să nu foșnească. În aer liber, caută colțuri adăpostite, ziduri, mașini sau copaci care taie curentul.
Apropie microfonul de sursa sunetului. Cu cât vocea e mai puternică în raport cu vântul, cu atât zgomotul se aude mai puțin. Un microfon aflat la câțiva centimetri de gura vorbitorului prinde mult mai multă voce decât unul aflat la un metru. Detalii despre tipurile de microfoane și despre poziționarea lor sunt explicate în ghidul despre sunetul în video, microfoane și înregistrare curată.
Pasul 4: filtrează frecvențele joase din aparat sau din microfon
Multe microfoane și aparate au un filtru de frecvențe joase, numit uneori „low cut” sau „filtru de vânt”. El taie zgomotul de la capătul grav al spectrului, unde se concentrează o mare parte din vânt. Activează-l când filmezi afară. Atenție: dacă vocea ta e foarte gravă, filtrul poate subția puțin sunetul, deci testează înainte.
Unele aparate au și o funcție automată de reducere a vântului. Poate ajuta, dar uneori afectează calitatea sunetului în general. Fă o probă scurtă, ascultă-o în căști și compară cu și fără funcție.
Pasul 5: înregistrează și sunet de rezervă
Dacă vântul este foarte puternic, ia în calcul înregistrarea separată a vocii într-un loc adăpostit, după filmare. Poți astfel înlocui sunetul prost cu un sunet curat. Folosește imaginea originală și sincronizează vocea ulterior, sau pune voce peste imagini, cu comentariu. Înregistrează și câteva secunde de sunet ambiental, ca să acoperi golurile.
Dacă nu poți evita complet vântul, planifică filmarea: dimineața devreme, vântul este adesea mai slab. Verifică prognoza înainte să pleci și alege locuri ferite.
Pasul 6: reduci zgomotul în montaj
Dacă vântul a intrat în înregistrare, programele de montaj oferă unelte de reducere a zgomotului și egalizatoare. Începe cu un filtru care taie frecvențele joase, sub nivelul vocii, apoi aplică o reducere moderată a zgomotului. Nu forța setările: o reducere excesivă face vocea metalică, cu un aspect de „sub apă”. Ascultă cu căști și alege un compromis acceptabil.
- taie frecvențele sub zona vocii, de preferat treptat;
- aplică reducerea zgomotului în doze mici, de mai multe ori, nu o dată puternic;
- menține volumul constant, ca zgomotul să nu fie amplificat;
- ascultă pe difuzoare diferite, nu doar pe căști;
- acoperă golurile cu un sunet ambiental discret sau cu muzică.
Greșeli care agravează problema
Una dintre cele mai frecvente este să acoperi microfonul cu degetul sau cu o bucată de material gros, ceea ce reduce și vocea, nu doar vântul. Alta este să folosești protecția de burete pe o vreme cu vânt puternic, unde nu ajunge. A treia este să uiți să verifici înregistrarea înainte de a pleca de pe loc: ajungi acasă și descoperi că toate cadrele sunt acoperite de bubuituri. Pune-ți căștile la prima probă și în pauzele dintre scene.
În fine, nu te baza pe reducerea de zgomot din montaj ca pe o soluție universală. Dacă pornești de la un sunet cu vânt puternic, orice prelucrare va lăsa urme. Prevenția rămâne cea mai ieftină și mai eficientă metodă.
Pasul 7: știi când să renunți și să refaci
Unele înregistrări nu pot fi salvate. Dacă vorbitorul e acoperit de vânt, orice corecție va suna artificial. Cel mai bun răspuns este refacerea înregistrării într-un loc adăpostit. Un minut de sunet curat valorează mai mult decât zece minute de sunet reparat. Învață din fiecare încercare: ce protecție ai folosit, unde ai poziționat microfonul, cât de tare bătea vântul.
Un obicei bun este să verifici sunetul în căști, înainte de fiecare filmare și pe parcurs. Dacă auzi bubuituri, oprește-te și corectează. Pentru ideile generale despre filmare, de la lumină la montaj, poți vizita și FlashPlus. Sunetul bun este jumătate din film, iar vântul este, de multe ori, cel mai mare dușman al lui.
