Cromurile unei mașini de epocă se păstrează strălucitoare prin spălare blândă, lustruire rară și protecție constantă împotriva umezelii și a sării. Stratul de crom propriu-zis este foarte subțire și stă peste straturi de nichel și, de multe ori, de cupru, depuse pe oțel. Rugina nu atacă cromul, ci oțelul de dedesubt, ajuns la suprafață prin micro-fisuri; de aceea punctele mici de rugină trebuie tratate devreme.
Cum se recunoaște cromul adevărat de imitații?
Cromul depus pe oțel se recunoaște cel mai ușor cu un magnet, care se prinde de piesă, în timp ce piesele din plastic cromat sau din aluminiu lustruit nu atrag magnetul. Distincția contează, pentru că fiecare material se curăță altfel.
| Material | Cum se recunoaște | Cum se curăță |
|---|---|---|
| Crom pe oțel | Greu, rece la atingere, magnetul se prinde | Șampon auto, polish fin pentru crom |
| Plastic cromat | Ușor, magnetul nu se prinde | Doar șampon și lavetă moale, fără abrazivi |
| Oțel inoxidabil | Magnetul se prinde slab sau deloc | Polish pentru inox, în sensul periajului |
| Aluminiu lustruit | Ușor, nuanță mai caldă, magnetul nu se prinde | Polish pentru aluminiu, cu atenție la lacul de protecție |
Pe plasticul cromat stratul metalizat are grosimea unei pelicule și dispare la prima frecare cu o pastă abrazivă.
Cum se curăță cromurile fără să se zgârie?
Cromurile se curăță cu apă din belșug, șampon auto cu pH neutru și o lavetă din microfibră, începând întotdeauna cu clătirea prafului. Nisipul de pe bara de protecție, frecat pe uscat, lasă zgârieturi circulare vizibile în lumina soarelui. Insectele și gudronul se înmoaie cu o lavetă udă ținută câteva minute pe zonă, nu se răzuiesc. Soluțiile acide pentru jante și periile metalice nu au ce căuta pe crom.
Cum se îndepărtează punctele mici de rugină?
Punctele mici de rugină de pe cromul pe oțel se îndepărtează cu un polish fin pentru crom sau cu lână de oțel foarte fină, de gradul 0000, folosită ud și fără presiune. Lâna de acest grad lustruiește suprafața dură a cromului fără să o zgârie vizibil, dar se testează întâi pe o zonă ascunsă și nu se folosește niciodată pe plastic cromat sau pe aluminiu. Pașii obișnuiți sunt:
- Zona se spală și se usucă.
- Se aplică polish sau apă pe lâna de oțel și se freacă ușor, în mișcări scurte.
- Reziduul brun se șterge des, ca să se vadă cât s-a curățat.
- Se lustruiește cu o lavetă curată și se aplică imediat un strat de protecție.
Când rugina a format bășici sau cratere adânci, cromul este deja compromis în acel loc, iar lustruirea doar îl subțiază în continuare.
Cu ce se protejează cromurile după curățare?
După curățare, cromurile se protejează cu un strat de ceară sau de sigilant, care închide micro-porii și împiedică apa să ajungă la metalul de bază. Stratul se reînnoiește la câteva luni și obligatoriu înainte de sezonul rece. Sarea de pe drumuri este cel mai mare dușman al cromului, așa că o mașină de colecție folosită iarna se clătește după fiecare drum pe carosabil tratat.
Cum se păstrează cromurile în timpul depozitării?
În timpul depozitării, cromurile se păstrează curate, protejate cu ceară și într-un spațiu cu aer uscat, de preferat sub 50–55% umiditate relativă. Amprentele lăsate pe bara de protecție conțin săruri care pot lăsa urme în timp, așa că piesele se șterg înainte de acoperirea mașinii. Husa trebuie să fie respirabilă; una impermeabilă reține condensul exact pe suprafețele metalice. Condițiile unui spațiu bun de iernare sunt descrise în articolul despre garajul potrivit pentru o mașină rară.
Când este nevoie de recromare?
Recromarea devine necesară când stratul de crom are bășici, exfolieri sau zone în care se vede metalul de bază. Procesul presupune îndepărtarea vechilor straturi, repararea piesei, șlefuirea și depunerea din nou a cuprului, nichelului și cromului, într-un atelier de galvanizare. Rezultatul depinde mult de pregătirea piesei, iar o bară recromată prost se recunoaște după ondulațiile din reflexie. Pentru mașinile cu valoare istorică, decizia între păstrarea patinei și refacere se ia la fel ca la caroserie, după criteriile explicate în ghidul despre citirea vopselei și a patinei unei mașini de epocă. Facturile pentru recromare se păstrează împreună cu restul documentelor, ca parte din istoricul unei mașini de colecție.
